În toamna anului 2017, specialiștii ANA au efectuat cercetări arheologice de salvare la un complex funerar identificat în intravilanul satului Lunga (r-nul Florești), localitatea aflându-se în bazinul hidrografic al râului Răut. Osemintele umane au fost descoperite în partea sud-vestică a satului, la cca 0,3 km sud de Aeroportul Internațional Mărculești, în urma săpării unei gropi pentru un stâlp electric în curtea unui localnic. În procesul lucrărilor de excavație au fost distruse parţial membrele inferioare ale scheletului. Intervenția arheologică de salvare a presupus trasarea unui sondaj alăturat gropii existente, în vederea documentării complexului funerar[1].
Conturul gropii mormântului a fost surprins la adâncimea de 0,6 m de la suprafața actuală de călcare. Umplutura complexului era formată din sol cenușiu deschis în amestec cu argilă, din care provine un os de animal. Groapa era orientată pe axa N-S și prezenta formă dreptunghiulară, în partea sa nordică colțurile fiind puternic rotunjite. Lățimea gropii în partea ei nordică a fost stabilită cu exactitate, fiind de 0,55 m. Lungimea complexului a fost doar reconstituită, prezentând aproximativ 1,6 m, Adâncimea mormântului de la nivelul depistării era de 0,6 m. Defunctul a fost depus în poziție întinsă pe spate, orientat cu craniul spre N, cu brațul stâng întins de-a lungul corpului, iar cel drept așezat sub bazin. Spre stânga de oasele bazinului s-a găsit un cuțit de fier, aflat în stare fragmentară. Cuțitul era prevăzut cu peduncul la mâner și avea lama dreaptă, triunghiulară în secțiune, și vârful ascuțit. La momentul descoperirii, pe suprafața lamei au fost observate urme clare ale unui înveliș de lemn (teacă?). Dimensiunile obiectului înregistrate in situ sunt: lungime – 21,5 cm, lățimea maximă – 3 cm, lungimea pedunculului – 3,5 cm.
Conform studiului antropologic realizat de dna dr. Angela Simalcsik, scheletul aparține unui individ de sex masculin, cu vârsta biologică cuprinsă între 14-15 ani, tipul antropologic remarcându-se prin caractere mongoloide.
Cu referire la încadrarea cultural-cronologică a complexului cercetat, menționăm că nu dispunem de indicii suficiente în acest sens. Forma gropii, orientarea și poziția scheletului, cuțitul de fier și elementele predominant mongoloide ale tipului antropologic ne permit însă să presupunem apartenența complexului cercetat la cultura sarmatică din sec. I-III d.Hr. Existența în acest spațiu a unei necropole plane sarmatice ar putea fi confirmată sau infirmată doar prin cercetări ulterioare.
Sergiu POPOVICI, Ion CIOBANU, Ion NOROC
[1] Informația despre această descoperire arheologică întâmplătoare a fost transmisă instituției noastre de dl Nicolae Porubin, director al școlii profesionale din orașul Florești
