Interdisciplinaritate în arheologie la Crihana Veche (r-nul Cahul)

În vara anului 2016, Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM şi Agenţia Naţională Arheologică au continuat investigaţiile arheologice de salvare la Crihana Veche, Cahul. Au fost cercetaţi trei tumuli ce aveau sub mantale complexe funerare din diferite perioade.

Tumulul 12, numit Movila Gologan, se afla pe terasa a doua a râului Prut, la cca 2 km est de traseul R34 Chişinău-Giurgiuleşti. Sub mantaua tumulului au fost cercetate 23 morminte. S-au identificat mai multe orizonturi cultural-cronologice. Primul este în legătură directă cu M10 (de tip Hadjider-Cernavodă I). Probabil că acestui nivel îi pot fi atribuite trei gropi de cult, în una fiind descoperit un vas ceramic. La nivelul mantalei I a fost identificat un mormânt cenotaf (M12) şi în apropiere, un vas spart de tip Cernavodă II. M12, M5, M1 şi M9 de tip Iamnaia, faza timpurie, reprezintă orizontul cronologic următor, legat de mantaua a II-a. Mantaua a III-a fost ridicată, probabil, deasupra M16, secundar fiind săpate M3, M4, M6, M8, M15 şi M21, care formează un semicerc în jumătatea sudică a movilei. Aceste complexe funerare pot fi atribuite culturii Iamnaia, faza târzie. Mantaua a IV-a a fost ridicată deasupra M13 (cultura Ceramicii cu multe brâie), ulterior fiind săpat M14, care are aceiaşi apartenenţă culturală. Epoca bronzului târziu este reprezentată de M2, M11 şi M18 (cultura Sabatinovka). Au mai fost cercetate două morminte sarmatice (M17 şi M22) şi un mormânt ce aparţine migratorilor medievali târzii (M7).

Cercetarea movilelor 5 şi 5A din punctul  La Pietricei a scos la lumină complexe funerare ce aparţin culturii Iamnaia (două morminte în T5), culturii Ceramicii cu multe brâie (un mormânt în T5A) şi culturii Scitice (T5-trei morminte, T5A-un mormânt).

Pe lângă estimarea vârstei la deces şi determinarea sexului, analiza paleoantropologică a evidenţiat numeroşi indicatori ai stării de sănătate şi ai calităţii vieţii, dar şi markeri musculo-scheletici care ne “povestesc” despre activităţile cotidiene ale celor înhumaţi în tumulii investigaţi începând cu perioada eneolitică şi până în Evul Mediu Târziu. Pe lângă numeroasele patologii osoase/dentare şi traumatisme (fie produse în timpul vieţii şi vindecate, fie cauzatoare de moarte), ies în evidenţă şi o serie de aspecte culturale, cum ar fi, de exemplu, trepanaţia simbolică (T12,M7).

Investigațiile pedologice au vizat studiul comparativ al solurilor situate sub mantaua tumulilor cercetați și în proximitatea acestora, precum și localizarea tumulilor aplatizați din perimetrul cercetat cu ajutorul unor caracteristici morfologice și fizico-chimice, cum ar fi culoarea solului, frecvența rădăcinilor, densitatea aparentă, granulometria, conținutul de carbonați de calciu.

Analiza arheozoologică a evidenţiat prezenţa resturilor scheletice animale în toţi cei trei tumuli investigaţi, după cum urmează: T5,M2-Bos tarus; T5A,M1–Bos taurus; T12,M2–Ovis/Capra şi Sus domesticus, T12,M4–rozător.

Autori: Ion Ciobanu, Angela Simalcsik

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *