Situl arheologic de la Zamciogi-Valea Tișovei (raionul Strășeni) este o așezare de mari dimensiuni cu urme de locuire datînd din mai multe epoci istorice.
Situat în marginea sudică a moșiei satului Zamciogi, la distanța de circa 3 km sud de localitate, în punctul numit Valea Tișovei, acest important obiectiv arheologic are o lungime de circa 800 m și o lățime de peste 250 m.
A fost descoperit în vara anululi 2012, în urma a lucrărilor de amenajare a unui iaz de acumulare a apei. Spre regret însă, prin lucrările de excavare a solului a fost distrusă iremediabil o bună parte din sectorul sud-estic al sitului.
În luna august 2012, Agenția Națională Arheologică a întreprins la Zamciogi cercetări de salvare, susținute financiar de dl Ion Chilianu, directorul SRL „Codru” şi proprietar al iazului de la Zamciogi.
Din cauza insuficienţei mijloacelor financiare, săpăturile arheologice au avut un caracter restrâns, fiind executate doar pe suprafaţa unei platforme de pământ din capătul nord-vestic al iazului,
De asemenea, au fost efectuate cercetări de suprafaţă mai amănunțite și asigurată supravegherea arheologică a lucrărilor de amenajare a iazului.
Prin prospectări perieghetice, s-au semnalat materiale arheologice, în special fragmente ceramice, datând din eneolitic, prima epocă a fierului și evul mediu tîrziu.
Cele mai importante vestigii însă aparţin unei aşezări din sec. IV d.Hr., atribuită așa-numitei culturi Sîntana de Mureş-Cerneahov, a cărei arie de răspăndire cuprinde întreg teritoriul Republicii Moldova și o parte însemnată din cel al Ucrainei și al României.
Prin săpături, au fost scoase la lumină patru complexe îngopate în sol, aflate la o adâncime mare (peste 4 m de la suprafaţa actuală solului), sub nivelul apei subterane.
Trei complexe erau de formă aproximativ cilindrică ori tronconică, cu diametrele de unul virgulă șapte metri pe doi virgulă patru metri și constituiau gropi gospodăreşti, utilizate pentru păstrarea rezervelor de alimente sau, mai curând, pentru depozitarea resturilor menajere.
Dintre acestea, se remarcă groapa nr. 4, în a cărei umplutură, spre fund, într-un mediu cu multă apă, s-a găsit mai mult material lemnos fără urme de prelucrare (beţe, nuiele), precum și două „patine” de os, câteva fragmente de vase ceramice şi resturi faunistice.
Descoperirea lemnului, aflat în dezordine, împreună cu alte materiale arheologice, arată limpede că această groapă, cel puţin în răstimpul imediat premergător abandonării ei, a fost folosită ca loc de aruncare a deşeurilor.
Un interes cu totul aparte prezintă groapa. 2. Complexul a fost descoperit în colţul sud-estic al săpăturii, fiind parţial distrus de lucrările de excavaţie.
Avea formă ovală în plan, cu diametrele de circa trei metri pe trei metri și jumătate, pereţii înclinaţi, fundul drept, cu dimensiunile de un metru și jumătate pe aproape doi metri, şi adâncimea de circa patru metri și jumătate de la nivelul actual de călcare a solului, sub oglinda apei freatice.
În partea inferioară a gropii, pe latura nordică, s-a reperat o amenajare de lemn, reprezentând probabil o laviță. Aceasta consta dintr-o scândură, cu lungimea de circa un metru și jumătate și lățimea de aproape 30 cm, care era fixată pe patru ţăruşi de lemn, înfipţi în pământ. Înălţimea laviței era de circa 60 cm.
Într-un colț, scândura prezenta o perforaţie de formă rectangulară, cu dimensiunile de șase pe opt cm, în care era fixat unul dintre ţăruşi.
În partea de sud a complexului s-au identificat urmelele unei alte structuri de lemn, și anume patru ţăruşi înfipţi în pământ şi resturile putrezite a două scânduri sau bârne dispuse orizontal, paralel cu primul scaun,
Această structură de lemn a fost distrusă în cea mai mare parte de lucrările de excavare a solului, având probabil aceeași utilizare ca și prima amenajare.
Printre resturile acestei structuri de lemn, în marginea ei sudică, spre fund, anterior degajării complexului s-a găsit o lopată de lemn de forma unei vîsle, la care ne vom referi puțin mai jos.
În soulul de umplutură şi pe fundul gropii s-au mai depistat patru pari de lemn de la susţinerea acoperişului, cu unul sau ambele capete ascuţite. Parii aveau lungimea de peste doi metri și grosimea de pănă la opt cm.
De asemenea, s-a mai găsit un trunchi de copac înfipt în pământ, mai multe nuiele şi fragmente informe de lemn, cioburi de vase de lut lucrate cu mâna și la roată, întrte care și de amfore romane, oase de animale, precum şi câteva bucăţi de lut ars şi pietre de râu neprelucrate.
Din câte cunoaştem, complexul cu lavițe de lemn de la Zamciogi este deocamdată unicat pentru întreaga cultură Sântana de Mureş-Černjachov. Fără a-i putea stabili cu exactitatate funcţionalitatea, construcţia la care ne referim, spre deosebire de gropile menajere, era prevăzută cu acoperiş, de la care au rămas stâlpii de susţinere. În plus, presupunem, că avea o intrare în trepte, amenajată pe latura sudică sau estică, distruse de lucrările de excavaţie.
Dintre materialele arheologice descoperite în aşezarea antică de la Zamciogi-Valea Tişovei se evidenţiază, în primul rând, unealta de lemn. Artefactul reprezintă o lopată de forma unei vâsle, cu mânerul circular în secţiune şi lama rectangulară, îngustă. Lungimea piesei este de 71 cm, iar lățimea lamei de 9 cm. Pentru a nu fi distrurse de lucrările de amenajare a iazului, unealta, scândura și materialul lemnos mai bine pastrat de la Zamciogi au fost extrase din pământ și transmise Muzeului Nașional de Istorie a Moldovei pentru conservare și restaurare.
La fel ca şi lavițele de lemn din complexul 2, piesa în formă de vâslă constituie momentan o descoperire unică pentru întreg arealul culturii Sântana de Mureş-Černjachov.
De altfel, din câte cunoaştem, antichităţile la care ne referim se dovedesc a fi primele descoperiri de acest fel realizate în întreg spaţiul sud-est-european rămas în afara graniţelor Imperiului Roman, ceea ce evidenţiază cât se poate de pregnant importanţa şi valoarea ştiinţifică a sitului arheologic de la Zamciogi-Valea Tişovei.
Drept inventar arheologic, în cuprinsul așezării antice de la Zamciogi s-au găsit o fibulă de bronz, trei piese de os, numite în litaratura de specialitate patine, două fusaiole de lut ars, numeroase fragmente de vase ceramice și resturi faunistice, majoritatea absolută aparținând unor animale domestice (bovine, cabaline, ovicaprine, poricine și canine).
Deşi foarte restrâns şi departe de a oferi date suficiente pentru clarificarea multiplelor probleme ridicate, sondajul arheologic de la Zamciogi-Valea Tişovei a dovedit convingător că această așezare antică prezintă o importanţă cu totul aparte pentru cunoaşterea realităţilor istorice din Codrii Moldovei în epoca romană tărzie. Avându-se în vedere valoarea deosebită a obiectivului arheologic de la Zamciogi-Valea Tişovei, se impune explorarea lui sistematică, atât prin cercetătări non-destructive, cît și prin săpături metodice ample.
Autor: Vlad Vornic