În anii 1956 și 1959 arheologii Nicolae Chetraru şi Emanuil Rikman au identificat pe teritoriul satului Lipoveni (r-nul Cimişlia) două situri arheologice, numite convenţional Lipoveni I şi Lipoveni II. Un inters deosebit prezintă cel de-al doilea obiectiv arheologic, amplasat la cca 0,7 km nord de sat, în locul numit La Nisipărie sau La Răzeşie, cuprinzând, după autorii descoperirii, o așezare getică din sec. IV-III î.Hr. și o necropolă de tip Sântana de Mureş-Cerneahov.
Din păcate, în ultimele şase decenii situl Lipoveni II-La Nisipărie a fost puternic afectat de extracţiile de nisip dintr-o carieră neautorizată. Remarcăm însă activitatea de voluntariat a fostului profesor de biologie din localitate, dl Ion Bivol, care de-a lungul anilor a depus eforturi susținute pentru recuperarea pieselor arheologice scoase ilegal din pământ și pentru crearea muzeului local
Luînd în consideraţie valoarea ştiinţifică deosebită a obiectivului arheologic Lipoveni II-La Nisipărie şi avînd în vedere împrejurarea că acest complex se află sub pericolul distrugerii, în vara anului 2013 am demarat aici săpături arheologice de salvare, cercetările continuând și în anii următori
Cu toate că au avut un caracter limitat, investigaţiile arheologice întreprinse pînă în anul 2016 în situl Lipoveni II-La Nisipărie s-au soldat cu descoperirea a 56 de complexe de diferite tipuri (gropi menajere, cuptoare, vetre în aer liber şi un bordei).
Prin cercetările din anul 2016 au fost identificate 17 gropi menajere sau cu altă destinație şi un complex de locuire adâncit în sol. Gropile aveau forme şi dimensiuni diferite, iar ca inventar conţineau mai ales fragmente ceramice şi resturi faunistice. Complexul adâncit era de formă rectangulară, cu dimensiunile de 3,60×4,40 m, adâncimea de 1,80 m şi orientarea NV-SE. Pe laturile de NE şi SV construcţia era prevăzută cu două praguri din pământ cruţat. În colţul estic, bordeiul prezenta o instalaţie de foc: o vatră şi o amenajare adiacentă, de formă aproximativ rectangulară, alcătuită din pietre mici şi cenuşă. În umplutura complexului au fost descoperite fragmente ceramice din diferite epoci, dar subliniem identificarea în partea inferioară a complexului şi în zona instalaţiei de foc a unor fragmente ceramice de vase lucrate cu mâna, caracteristice evului mediu timpuriu (sec. VIII-IX).
Drept rezultat al cercetărilor arheologice din vara anului 2016, au fost identificate artefacte aparţinând eneoliticului târziu (grupul Usatovo de la finele mil. IV – începutul mil. III î.Hr.), urmate cronologic de vestigii caracteristice perioadei BrD–HaA (comunităţile culturale Noua, Chişinău-Corlăteni şi Hansca-Holercani din sec. XIV-X î.Hr.) şi de descoperiri datând din sec. V-III î.Hr., atribuite culturii getice. Era creştină este documentată prin vestigii din epoca romană târzie (cultura Sântana de Mureş–Cerneahov din sec. IV d.Hr.) şi piese atribuite la două etape ale evului mediu (sec. IX-XIV şi XV-XVIII). Locuirea cea mai intensă corespunde mil. I î.Hr. şi epocii romane târzii, celelalte orizonturi cultural-cronologice fiind reprezentate deocamdată doar prin fragmente ceramice sau obiecte răzleţe.
Sergiu MATVEEV, Vlad VORNIC