Stațiunea Climăuți II (satul Climăuții de Jos, r-nul Șoldănești) a fost decoperită în anul 1989 de către Th. Obadă și O. Redcozubov, fiind cercetată în același an de o echipă de specialiști condusă de regretatul arheolog Ilie Borziac. Situl este amplasat în centrul satului Climăuții de Jos, pe un promontoriu înalt de pe malul drept al râului Nistru.
În urma primelor investigații din anul 1989, în stațiunea Climăuți II au fost studiate două nivele culturale, atribuite paleoliticului superior. Nivelul superior a fost depistat la o adâncime de 1,7-1,9 m de la suprafața actuală a solului. În aria investigată prin săpături (circa 160 m.p.) au fost descoperite o aglomerare de oase de mamut și de alte mamifere, piese de silex, unelte din os, corn și fildeș. Această aglomerație (deteriorată parțial de construcțiiile moderne) avea în plan fomă ovală-neregulată, cu dimensiunile de 7×9 m, în perimetrul ei fiind depistate oase mari de mamut, cranii, omoplații, tibii, humeruși, femururi, fildeși etc. În limitele aglomerației au fost studiate urmele unei pete de arsură. Pornind de la studiul amplasării diferitor oase, cercetătorii au presupus că pe acest loc a existat o locuință „din oase și pământ”. Acest nivel este datat cu circa 20 mii ani în urmă. În complexul nivelului superior au fost depistate o serie de piese din silex (burine, gratoare, nuclee, așchii și lame retușate etc.), din fildeși de mamut (fragmente de brățări, vârfuri, „inele”, lisoir), os (mărgele, oase cu incizii și altele) și cochilii de moluște fosile (mărgele perforate).
Nivelul inferior era plasat în partea de sus a orizontului fosil, nefiind consistent și reprezentând probabil periferia unei stațiuni din paleoliticul superior. Pentru acest nivel a fost obținută data de 24.840+/- 230. Materialul arheologic este reprezentat de diferite tipuri de unelte de silex (nuclee, gratoare, burine, lame cu retușă etc.) și piese din fildeș și os de mamut (lisoir, străpungător). Reieșind din datare și analiza industriilor litice și a pieselor din os, nivelurile culturale din stațiunea Climăuți II se atribuie tehnocomplexului aurignacian.
Cercetările în stațiunea paleolitică Climăuți II au fost continuate în anul 1998 de către I. Borziac și reluate în anul 2017 de către S. Covalenco și Th. Obadă. În prezent, suprafața stațiunii este ocupată de locuințe și construcții moderne, fapt ce limitează cercetările arheologice, care se impun a fi mai ample, pentru a recupera și a restabili urmele de locuire ale uneia dintre cele mai lungi epoci din istoria omenirii.
Natalia PAȘENCIUC
