Situl arheologic medieval de la Țipova-Defileul Ivănesei este amplasat în limitele Rezervației Peisagistice Țipova, la 0,9 km nord-vest de complexul rupestru „Adormirea Maicii Domnului” din s. Țipova, la poalele a doi versanți ai Defileului Ivănesei.
A fost descoperit întâmplător în 1988-1989, când pe teritoriul rezervaţiei activau entuziaştii de la Asociaţia Ecologică şi Culturală „Phoenix”. Tot atunci membrii grupului au descoperit în Defileul Ivănesei ruinele unei construcții masive din piatră. Iar în anul 2012, grație unei colaborări dintre Agenția Națională Arheologică și Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, a fost posibilă cercetarea ceva mai detaliată a complexului respectiv.
În urma cercetărilor am constatat că obiectivul are lungimea de circa 28 m și lățimea maximă (în partea centrală) de aproximativ 13 m. Fundația construcției din piatră a fost executată prin adâncirea în roca nativă a terasei calcaroase a râului Nistru. În zidărie a fost utilizat calcarul local, dimensiunile pietrelor variind de la cele mai mici de 5×10 cm până la blocuri mari de calcar de cca 1×0,5 m. În calitate de mortar de legătură s-a folosit un amestec format din argilă și nisip.
Materialul arheologic descoperit în perimetrul sondajului este reprezentat de ceramică si fragmente de oase animaliere. Ceramica este lucrată la roata rapidă, din pastă în amestec cu nisip, nisip, mică şi şamotă. Culoarea suprafeței exterioare a majorităţii absolute a cioburilor, care provin de la vase borcan și oale cu torți, este cenuşie, ceramica roşietică fiind extrem de puțină. Cele mai multe recipiente erau se pare neornamentate. Fragmentele decorate prezintă linii incizate orizontale sau nervuri în relief. Luând în consideraţie tehnologia de prelucrare, morfologia și decorația vaselor, putem încadra ceramica descoperită în prima jumătate sec. XV.
Ținând cont de dimensiunile si forma obiectivului cercetat, putem presupune că ruinele investigate ar aparține unui edificiu zidit din piatră pentru oficierea cultului creștin. Fiind construit pe teritoriul moșiei s. Horodiște, putem adăuga că cel mai timpuriu document cunoscut, care se referă la această localitate, se datează din 24 ianuarie 1495, când Ştefan cel Mare întărea nepoţilor lui Sima Rugină printre altele pe Nistru (…) satul Horodişte (…) unde au fost Iaza vatamanul. Următorul document este datat la 3 august 1595 şi este emis de cancelaria domnului Ieremia Movilă. Prin acest act se confirmau drepturile patrimoniale ale Mănăstirii Neamţ asupra unei părţi a moşiei respective.
Sergiu Popovici
