Primele investigaţii de salvare efectuate în vara anului 2012 de nou-creata Agenţie Naţională Arheologică au avut loc la o reprezentativă aşezare cu mai multe orizonturi cultural-cronologice din raza satului Zamciogi (com. Rădeni, r. Străşeni). Descoperirea ne-a fost semnalată în august 2012 de paleontologul Tudor Obadă de la Institutul de Zoologie al AȘM. Situată la cca 3 km SSV de s. Zamciogi şi cca 2,7 km V de com. Micăuţi, la baza versantului nordic al unei văi întinse orientate E-V, staţiunea respectivă a fost distrusă în parte de lucrările de amenajare a unui iaz de acumulare a apei, executate în anii 2011 şi 2012.
În scurt timp a fost întreprinsă o deplasare la Zamciogi, fiind efectuată o cercetare arheologică de suprafaţă. S-a constatat că pe teritoriul afectat de lucrările de construcţie a unui iaz şi în zona adiacentă de pe Valea Tișovei se găseşte o întinsă așezare cu urme de vieţuire datând din diferite epoci: eneolitic (mil. IV î.Hr.), Hallstattul timpuriu (sec. XII-X î.Hr.), epoca romană târzie (sec. IV d.Hr.) şi evul mediu târziu (sec. XVI-XVII). Cele mai numeroase vestigii, însă, aparţineau culturii Sântana de Mureş-Cerneahov din sec. IV d.Hr.
Avându-se în vedere importanţa ştiinţifică deosebită a vestigiilor scoase la lumină, precum şi împrejurarea că întreaga zonă afectată de lucrările de excavaţie se afla sub pericolul iminent al distrugerii, am solicitat sistarea temporară a activităţii pe şantierul de construcţie, în conformitate cu prevederile legislaţiei privind protejarea patrimoniului arheologic, şi am procedat la efectuarea unor cercetări arheologice de salvare şi de supraveghere. Investigaţiile au fost sprijinite financiar de dl Ion Chilianu, directorul SRL „Codru” şi proprietar al iazului de la Zamciogi.
Din cauza insuficienţei mijloacelor financiare avute la dispoziţie, săpăturile arheologice au avut un caracter restrâns, constând dintr-un sondaj cu dimensiunile de cca 6×9 m, executat pe suprafaţa platformei de pământ din capătul nord-vestic al iazului, unde ieşiseră la iveală două complexe adâncite în sol. De asemenea, a fost asigurată supravegherea arheologică a lucrărilor de amenajare a iazului, ce au continuat după intervenţiile arheologice, efectuându-se şi o cercetare de suprafaţă mai amănunţită pentru determinarea mai exactă a ariei şi a caracteristicilor culturale ale sitului de pe Valea Tişovei.
Cele mai vechi resturi de cultură materială semnalate în acest punct arheologic aparţin culturii Cucuteni-Tripolie, faza AIV târzie, din epoca eneolitică (mil. IV î.Hr.), fiind reprezentate prin ceramică pictată specifică şi un fragment de statuetă antropomorfă. Al doilea orizont arheologic aparţine culturii Chişinău-Corlăteni din Hallstattul timpuriu (sec. XII-X î.Hr.) şi documentat prin fragmente ceramice caracteristice. Tot prin cioburi de vase de lut, dar găsite într-un număr mult mai redus, este reprezentat şi orizontul cultural-cronologic din evul mediu târziu (sec. XVI-XVII).
Descoperirile cele mai importante făcute pe Valea Tişovei aparţin aşezării de tip Sântana de Mureş-Černjachov din epoca romană târzie (sec. IV d.Hr.). Sondajul a relevat prezenţa unui strat de cultură bogat în material arheologic şi a patru gropi cu dimensiuni şi destinaţie diferite, aflate la o adâncime mare (cca 3,7-4 m de la suprafaţa actuală solului), sub oglinda apei freatice.
Dintre complexele adâncite identificate, se evidenţiază cel notat cu nr. 2, de formă ovală, cu pereţii oblici şi fundul drept, având dimensiunile, la bază, de 1,5×1,9 m. În partea inferioară a gropii respective, pe latura nordică, s-a reperat o amenajare de lemn (un scaun, constând dintr-o scândură, cu dimensiunile de 0,12-0,28×1,48 m şi grosimea de 0,05-0,10 m, fixată pe patru ţăruşi de lemn înfipţi în pământ), iar în partea de sud – resturile unei alte construcţii de lemn, probabil de utilizare similară, distrusă în parte de lucrările de excavare a solului. De asemenea, în umplutura şi pe fundul gropii s-au găsit o unealtă (lopată?) de lemn, un trunchi, câţiva stâlpi de la susţinerea acoperişului, nuiele de lemn, precum şi mai multe fragmente de vase de lut lucrate la roată şi cu mâna, resturi de amfore romane, oase de animale şi pietre neprelucrate.
Un interes aparte prezintă şi groapa nr. 4, care a întretăiat complexul nr. 3 şi în a cărei umplutură, spre fund, într-un mediu cu multă apă, s-au găsit, pe lângă două „patine” de os, câteva fragmente de vase ceramice şi resturi faunistice, mai mult material lemnos fără urme de prelucrare (beţe, nuiele). Tot orizontului cultural din vremea migraţiei goţilor aparţine probabil şi un trunchi de copac cu un capăt puţin ascuţit, având lungimea de 2,75 m şi grosimea de 0,17-0,20 m, scos din pământ cu excavatorul în procesul de săpare a iazului. Printre materialul arheologic recuperat de la suprafaţa solui, remarcăm o fibula de bronz de tipul cu piciorul întors pe dedesubt şi înfăşurat, care este lăţit şi decorat prin incizare.
Constituind, din câte cunoaştem, un unicat pentru întreaga cultură Sântana de Mureş- Černjachov, complexul cu amenajare de lemn de la Zamciogi completează semnificativ imaginea despre cultura materială a populaţiilor din cuprinsul culturii respective şi permite precizarea funcţionalităţii unei serii de complexe adâncite frecvent întâlnite în aşezările din această perioadă, considerate adesea până acum ca fiind utilizate fie pentru păstrarea rezervelor de alimente, fie pentru depozitarea resturilor menajere.
Dintre materialele arheologice descoperite în aşezarea antică de la Zamciogi-Valea Tişovei se evidenţiază, în primul rând, unealta de lemn. Piesa reprezintă o lopată de forma unei vâsle (lungimea 71 cm), cu mânerul circular în secţiune şi lama rectangulară, îngustă. La fel ca şi scaunul de lemn din complexul 2, unealta în discuţie constituie momentan o descoperire unică pentru arealul culturii Sântana de Mureş-Cerneahov. De altfel, din câte cunoaştem, antichităţile la care ne referim se dovedesc a fi primele descoperiri de acest fel realizate în întreg spaţiul sud-est-european rămas în afara graniţelor Imperiului Roman, ceea ce evidenţiază cât se poate de pregnant importanţa şi valoarea ştiinţifică a sitului arheologic de la Zamciogi-Valea Tişovei.
Având în vedere valoarea ştiinţifică deosebită a obiectivului arheologic de la Zamciogi-Valea Tişovei, se impune cercetarea lui sistematică. Evident, săpăturile şi prospecţiunile de suprafaţă viitoare vor contribui la cunoaştera mai aprofundată a realităţilor istorico-arheologice din această microzonă dintre cursurile râurilor Bâc şi Ichel, harta arheologică urmând să se completeze cu noi staţiuni datate în epoci diferite.
Vlad Vornic, Sergiu Tabuncic, Larisa Ciobanu
