Printre siturile arheologice cunoscute în sudul Republicii Moldova se remarcă un lanț de tumuli situat pe malul stâng al râului Prut între localitățile Giurgiulești și Brânza din r-nul Cahul. Lungimea lanțului constituie 21 km, incluzând circa 100 de movile funerare. Hotarul sudic al grupului tumular la care ne referim este marcat prin binecunoscuta ”Movila Mare” de la Giurgiulești. Tumulul respectiv, înălțimea căruia depășește 7 m, este cel mai înalt sit de acest tip din r-nul Cahul. Cercetarea tumulilor la Giurgiulești debutează în anul 1991 sub conducerea lui Vasile Haheu și Serghei Curceatov. Atunci au fost investigate două movile funerare din perioada timpurie a epocii bronzului. Tumulii au fost ridicați peste o necropolă plană eneolitică de tip Novodanilovka.
În anul 2018, cu prilejul demarării lucrărilor de construcție a drumului M3 (segmentul Porumbrei-Giurgiulești), au fost reluate cercetările de salvare la tumulii de la Giurgiulești, fiind studiate încă cinci movile de mici dimensiuni și aplatizate. Dintre acestea, tumulul nr. 18 a conținut câteva complexe funerare preistorice relativ bine conservate, ce contribuie la mai buna cunoaștere a arheologiei și istoriei vechi a regiunii Prutului de Jos. Mantaua inițială a tumulului a fost ridicată deasupra unui mormânt al culturii Iamnaia. În corpul acestei mantale a fost executat un alt complex funerar, atribuit aceleiași culturi; dimensiunile camerei funerare sunt considerabile și la moment unice pentru complexele funerare Iamnaia din zonă. Alăturat craniului defunctului a fost descoperit un cercel de tâmplă spiralat, răsucit în 2,5 spire, confecționat din aur. Deasupra acestui mormânt a mai fost ridicată o manta, astfel încât diametrul tumulului a ajuns la 23 m. Un alt mormânt Iamnaia târziiu a fost secundar în mantaua dată. O perioadă foarte îndelungată, pănă în evul mediu timpuriu, în tumul nu au fost executate înmormântări. În cursul sec. XI-XII, în sectorul estic al tumulului a fost înmormântat un turanic târziu, având depus lângă brațul stâng un arc, de la care s-a păstrat doar o placă de os.
Densitatea complexelor tumulare în zona Prutului de Jos reflectă prezența masivă în acest spațiu a comunităților mobile de păstori. De altfel, pentru o perioadă de peste două milenii, începând cu perioada eneolitică și până în bronzul târziu, malurile Prutului de Jos au fost împânzite de movile funerare. Cercetarea acestor tumuli va deschide în viitor încă multe file necunoscute din istoria veche și străveche a regiunii.
Ion Ciobanu, Sergiu Popovici
