Patrimoniul arheologic al municipiului Chişinău cuprinde zeci de situri arheologice: staţiuni, aşezări, cetăţi, necropole, tumuli (movile), dar şi mii de obiecte diverse, datate din cele mai vechi timpuri şi până în epoca modernă.
Antichităţile de pe teritoriul mun. Chişinău au fost observate încă din evul mediu, unele monumente fiind consemnate şi în actele emise de cancelaria Ţării Moldovei. Interesul pentru vestigiile trecutului creşte în epoca modernă, când se întreprind primele cercetări arheologice şi se organizează primele muzee. Anumite progrese în cunoaşterea realităţilor istorico-arheologice din perimetrul capitalei actuale a Republicii Moldova s-au înregistrat în perioada interbelică. Contribuţii mai importante la identificarea, cercetarea şi repertorierea siturilor şi vestigiilor arheologice din mun. Chişinău, ca şi de pe întregul teritoriu al ţării, s-au realizat pe parcursul ultimelor 6-7 decenii.
Primele cercetări arheologice sistematice au fost efectuate în anii ’50 ai secolului trecut. A.I Meljukova a întreprins săpături în aşezarea hallstattiană timpurie (sec. XII-X î.H.) de la marginea nord-vestică a oraşului, care a dat şi numele binecunoscutei culturi cu ceramică canelată din spațiul carpato-nistrean (cultura Chişinău-Corlăteni). Descoperiri deosebit de valoroase a realizat arheologul E.A. Rikman în aşezarea şi în cimitirul de epocă romană târzie (sec. IV d.H.) din preajma comunei Budeşti. În deceniile ulterioare, un aport considerabil la inventarierea şi popularizarea siturilor şi vestigiilor arheologice din raza Chişinăului a avut prof. Ion Hîncu.
În ultimii 20 de ani patrimoniul arheologic al municipiului, mai ales din zona Centrului Istoric, a fost afectat grav de numeroşi ,,căutători de comori” şi de diverse lucrări de construcţie sau de amenajare a teritoriului, multe situri, îndeosebi tumuli, fiind distruse iremediabil. Cercetări arheologice de salvare s-au executat abia de curând, în Valea Morilor, la Biserica Măzărache şi în preajma Bisericii Armeneşti, soldate cu rezultate deosebit de importante pentru reconstituirea unor epoci mai vechi, dar şi a genezei şi dezvoltării vechiului târg medieval.
Expoziţia de față îşi propune drept scop informarea şi atragerea atenţiei atât a publicului larg cât şi a factorilor de decizie asupra importanţei şi valorii reale a patrimoniului arheologic al capitalei pentru cunoaşterea trecutului ei mai îndepărtat, precum şi a pericolelor ce ameninţă acest tezaur inestimabil moştenit de la strămoşi.
Planşele elaborate reflectă unele dintre cele mai reprezentative descoperiri arheologice din vatra urbei şi din zona învecinată, datate începând cu epoca veche a pietrei şi până în perioada modernă. Sunt prezentate şi câteva imagini de epocă realizate pe primele şantiere arheologice (Chişinău, Budeşti), dar şi de pe altele, mai recente (Valea Morilor, Colina Măzărache, Biserica Armenească, str. Armenească, nr. 110), precum şi o machetă a cetăţii getice (sec. V-III î.H.) de lângă or. Durlești, care merită a fi cercetată sistematic şi chiar reconstituită pentru a fi pusă în valoare ca obiectiv turistic.
Patrimoniul arheologic, constituind o componentă esenţială a moştenirii culturale naţionale, trebuie în mod obligatoriu complet inventariat, protejat, conservat şi pus în valoare corespunzător, aşa cum prevede legislaţia internaţională din domeniu, la care a aderat în ultimii ani şi Republica Moldova, prin adoptarea unui şir de importante acte normative. Sursă a memoriei colective europene şi instrument de studiu istoric şi ştiinţific, patrimoniul arheologic, alături de cel arhitectural, trebuie să devină, aşa cum arată experienţa ţărilor civilizate, un factor important de dezvoltare durabilă şi de coeziune socială.
