Mărturie a unei străvechi istorii, patrimoniul cultural subteran al Republicii Moldova cuprinde diferite categorii de complexe sau monumente datând din diferite epoci.
O primă categorie de asemenea complexe este reprezentată de grotele naturale cu urme de viețuire umană din epoca veche a pietrei. Situate mai ales pe Prutul și Nistrul Mijlociu, aceste monumente au fost identificate începând cu mijlocul secolului trecut, în prezent fiind documentate circa 15 grote cu vestigii arheologice datând din diferite perioade ale paleoliticului.
Dintre acestea, cel mai bine cercetate prin săpături arheologice, la care au participat și specialiști din științele conexe arheologiei, cum ar fi paleozoologia și paleobotanica, sunt grotele de la Duruitoarea Veche, Ofatinți, Brînzeni, Buzdujeni și Trinca.
Mai bine cunoscută, dar și cu cele mai vechi urme de locuire umană, este grota de la Duruitoarea Veche. Plasată într-un șir de stânci calcaroase de pe malul priporos al râului Ciugur, afluent de stânga al Prutului, această peșteră se întinde pe o lungime de 49 m și constă din trei încăperi, cu o suprafață totală de 300 m.p. Semnalată în anul 1958 de arheologul Nicolae Chetraru, grota a fost cercetată de diferiți specialiști între anii 1959-1965, descoperindu-se materiale datate în paleoliticul inferior (acum circa 650-200 mii de ani).
O altă grotă valoroasă din punct de vedere științific este cea de la Ofatinți, de pe malul stâng al râului Nistru, care se găsește în locul numit Râpa lui Maftei. Ea a fost descoperită în 1901 de A. Kutasevici și cercetată prin săpături arheologice în perioada anilor 1946-1972 de diferiți arheologi, geologi și paleontologi, scoțându-se la lumină numeroase resturi faunistice și piese de silex.
În ceea ce privește grotele de la Brînzeni, Trinca și Buzdujeni, toate acestea conțin resturi arheologice datând, cele mai timpurii, din paleoliticul mijlociu și superior (de acum circa 200-10 mii de ani). Amplasate în stâncile calcaroase de pe malurile unor afluenți de stânga ai râului Prut, peșterile au fost descoperite de N. Chetraru în anii 1958-1963, fiind ulterior investigate prin săpături arheologice de diverși specialiști. Dintre numeroasele descoperiri arheologice scoase la lumină prin săpături sistematice, evidențiem o piesă de forma unui pește marin executată din fildeș de mamut, ce provine din stratul inferior al grotei de la Brînzeni. În opinia specialiștilor, această piesă unicat, care prezintă o perforație pentru atârnare și un ornament realizat prin incizare, este cea mai timpurie amuletă din regiune.
Constituind complexe de valoare științifică deosebită, grotele luate în discuție sunt incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, întocmit în anul 1993.